DA NU
OK
Adresa ta de e-mail:.
captcha image

Abonează-mă Anulează
DATE DE CONECTARE




MENIU
Cu bicicleta la Ochiul Beiului, Cheile Nerei - Beușnița

Cu bicicleta la Ochiul Beiului, Cheile Nerei - Beușnița

Cu câteva zile înainte de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului (ziua mea onomastică) am primit cadou o excursie de la soția mea, o excursie la Ochiul Beiului (un traseu salvat de ceva timp de mine pe gps, un "to do"). Planul a fost să mergem cu mașina până la Oravița, ne cazăm acolo, iar apoi ne urcăm pe biciclete și pornim spre Ochiul Beiului. Cea mai mare problemă a noastră era timing-ul, știam de când am fost cu rulota la 7 izvoare că drumul este unul foarte lung, mai mult ca timp decât kilometri. Alina (soția mea) a rezervat cameră la Carul cu Flori cu promisiunea că bicicletele vor fi încuiate, în siguranță peste noapte. 
Pregătire bicicletă ochiul beiuluiPlecarea era sâmbătă iar vineri mi-am adus aminte că la ultima pană făcută a trebuit să schimb camera și nici anvelopa nu mai era în stare bună (se vedea camera prin anvelopa :)) ), așa că ne-am apucat de treabă.

Planul inițial era să plecăm la 04:00 de acasă, dar noroc cu motanul că a văzut că nu ne trezeam și după o oră de alarmă a hotărât să intervină, așa că la 05:00 am pornit la drum. Am încercat să facem cât mai puține opriri, după cum am spus, timing-ul este dușmanul nostru acest weekend. Planul este să ajungem cât mai repede la Oravița, să ne cazăm iar apoi să plecăm spre Ochiul Beiului, și cel mai important să nu ne prindă întunericul prin munți. Drumul spre Oravița era exact pe lângă cascada Bigăr, nu am putut să nu facem o oprire să vedem cum arată acum după ce s-a desprins o parte din ea. În stânga poză de acum doi ani iar în dreapta cea recentă.

Cascada Bigăr 2019Cascada Bigăr 2021

Tot acolo am mâncat o înghețată de la dozator, ne-am mai uitat puțin la stânci și la păstrăvii din apă și încet încet ne-am îndreptat către mașină pentru a continua drumul spre Oravița.

Chei BigărChei BigărPăstrăvi în râul de lângă BigărParcare Bigăr

Am ajuns la aproximativ 13:30 la cazare, deși ni s-a spus că check in-ul ar fi după 15:00, s-au ocupat de camera noastră să fie curățată și igienizată mai devreme, timp în care am zis să mâncăm înainte de drum câte o ciorbă la restaurantul pensiunii.

Carul cu Flori OravițaCarul cu Flori OravițaCarul cu Flori Oravița

Am servit masa, ne-am cazat și am plecat spre Ochiul Beiului, după ce m-am asigurat că am kit-ul de pană cu mine (prietenii știu de ce :)) ).

Traseul făcut de noi este următorul:

Traseul este Oravița -> Ciclova Română -> Ilidia -> Socolari Potoc. Ne-am decis să nu mai pierdem timp să luăm apă, trebuia să găsim pe drum un magazin. La prima intersecție magazin... dar inchis. Nici nu am pornit bine și deja au inceput rampe abrupte de urcat cu bicicleta, iar în primul sat după Oravița am găsit un magazin care bineînțeles era tot inchis, moment în care am început să întrebăm localnici și am făcut un mic ocol pentru singurul magazin deschis.

Pelerinaj Ciclova Română

Trecând pe lângă un grup de oameni ce cântau în altă limbă, nu m-am putut abține să întreb și localnicii despre aceste datini. Din ce am înțeles, în jurul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, localnicii de etnie cehă merg în pelerinaj la Sanctuarul Marian de la Ciclova Montană. Sentimentul ce mi la dat zona este aproximativ același care l-am simțit în Thasos în drum spre Kastro. Sate vechi, case făcute din piatră, vreme aridă și multe livezi iar oamenii foarte primitori. Când intrai în vorbă cu ei parcă simțeai fericirea cum apreciează ce au ei în zonă. După ceva timp de mers și urcat văi am ajuns la ultimul sat, Potoc, de acolo am făcut stânga cum am intrat în sat, am mai urcat puțin și am ajuns pe un vârf de munte, de unde am început să coborâm spre intrarea în rezervația Cheile Nerei-Beușnița. De la intrare în rezervație sunt aproximativ 4km până la păstrăvărie iar de acolo vreo 45 de minute de mers pe joc până la Ochi (cu bicicleta vreo 15... 20). Pentru cei care se decid să vină cu mașina de la Oravița, drumul se cam strică după Ciclova Română, unele mașini preferau să iasă spre câmp să ocolească gropile, recomandat de mers pe zi. De la intrare în rezervație drumul este pietruit și este permis accesul mașinilor până la camping, la păstrăvarie. Înainte de păstrăvărie pe dreapta se află cascada Văioaga, loc bun de făcut o pauză și poze.
Cheile Nerei cu biciletaCascada la VăioagaCascada la VăioagaCascada la Văioaga
Nu am putut sta mult la cascadă deoarece eram contra cronometru.... Am ajuns la Ochiul Beiului, am mai bifat un traseu pe care am vrut să îl fac de ceva timp cu bicicleta.
Ochiul Beiului cu bicicletaOchiul BeiuluiOchiul BeiuluiOchiul BeiuluiOchiul BeiuluiOchiul BeiuluiOchiul Beiului
Păstrăvăria Ochiul BeiuluiAm făcut câteva poze și am plecat spre casă dar nu înainte să ne oprim la păstrăvărie și să mâncăm câte un păstrăv proaspăt, parcă și acum "îmi plouă în gură". Am mâncat, ne-am hidratat și am pornit spre Oravița, s-a făcut deja aproape ora 18:00 și startul este cam greu cu burta plina :))), dar parcă deja soarele nu mai luminează așa puternic. Pedalam încet încet către vârful muntelui unde știam că scăpăm de pădure când deja obosiți de pedalat auzim foșnind și crengi rupânduse în pădure și sunetul se îndrepta spre noi. O fi fost câine, om? Dar poate porc mistreț sau de ce nu urs... astea sunt întrebări ce ni le-am pus după.... În acel moment adrenalina și-a spus cuvântul, cred că nu am prins așa viteză în urcare nici la concursuri de ciclism... Nu am aflat ce a fost dar am scăpat de pădure și am ajuns în vârf, în zonă fără copaci. Peisajul era mirific și am zis să imortalizăm momentul.
Potoc cu biciletaPotoc cu biciletaPotoc cu bicileta
După câteva poze ne-am urcat pe biciclete și am pornit spre primul sat, Potoc. De aici am încercat să mergem cât mai repede spre Oravița, soarele deja începuse să își schimbele culoarea spre un roșu aprins iar noi mai aveam de mers din Potoc vreo 15 km până în Oravița, pe un drum cu destule văi și plin de gropi. Drumul nu a fost foarte greu exceptând câteva văi mai abrupte, doar că era presiunea din ce în ce mai mare pe noi să ajungem pe lumină. Nu ni se pare plăcut să mergem pe beznă pe un drum nu foarte familiar cu o simplă lumină în față. Probabil dacă eram într-un grup mai mare nu ne mai făceam atâtea griji. Temerile noastre acum s-au schimbat, nu ne mai preocupau nici urșii, nici viperele, în schimb știam că la dus am trecut pe langă câteva stâne și am prins ceva viteză să scăpăm de câinii care apărau oile. Cum era de așteptat... nu am scăpat de aceștea. După ultimul sat înainte de Oravița, deja era beznă afară. În față am observat ceva mișcare și încet încet ne-am trezit între o turmă de oi, câinii au început să mărească pasul spre noi și să ne latre cu o răutate ieșită din comun, parcă o simțeai în glasul lor. Norocul nostru a fost cu ciobanul care s-a băgat între noi și câini, iar aceștea au făcut pași înapoi. Am mai mers vreo 5 minute după acest eveniment și fețele ni s-au luminat... la propriu. Am ajuns din nou în localiltate unde am dat de lumină, am ajuns în orașul unde eram cazați, în Oravița. Am băgat bicicletele în garaj și ne-am retras în cameră.
A doua zi am servit un mic dejun copios la pensiune și am plecat spre București, am făcut o primă oprire la lacul Miniș lângă cascada Bigăr
Lacul MinișLacul MinișLacul Miniș
iar apoi am mai făcut o oprire la Orșova unde ne-am mai plimbat puțin cu bicicletele pe faleză și am trecut prin bâlciul de Sf Maria.
Orșova cu bicicletaOrșova cu bicicletaOrșova cu bicicleta
    Un weekend în care ne-am relexat pedalând până la epuizare (la care mai adăugăm multe ore de condus și puțin timp de odihnă), dar un weekend de nota 10...

Articol publicat de Sandu Marian Silviu la data 22.08.2021 23:53:10

Dacă ți-a plăcut articolul, ajută-ne cu un share:
Distribuie Tweet Whatsapp Telegram


Citește și alte articole legate de cu bicicleta, Oravița, Ochiul-Beiului, Cheile Nerei, Bigăr, Miniș, Orșova

top
TOP