Prima plimbare cu trenul după 13 ani... Bușteni ianuarie 2020

        Cu prilejul sărbătorii Unirii Principatelor Române, ne-am hotărât să plecăm din București câteva zile. Discutând despre locul unde am putea merge în aceste 3 zile, ne-am gândit la Valea Prahovei, fiind destul de aproape de noi. Totodată, ne cam speria gândul că vom pierde mult timp stând în aglomerația de pe DN1, dar în același timp am realizat că nu am călătorit cu trenul de aproximativ 13 ani. Am căutat online mersul trenurilor CFR și am reușit să rezervăm bilete doar pentru întoarcere. Pentru dus apărea că nu se mai pot rezerva online, ne-am gândit că vom cumpăra direct de la ghișeu. Am stabilit că urma să plecăm cu trenul Inter Regio de la ora 12:15. Am ajuns la Gara de Nord puțin după ora 11 și ne-am așezat în rând la ghișeu să cumpărăm biletele spre Bușteni. Surpriza a fost când am ajuns la ghișeu și ni s-a spus că nu mai sunt disponibile bilete pentru ziua respectivă cu ruta spre Bușteni. De aici a început criza de timp în vederea găsirii unei posibilități de a ajunge la Bușteni, deoarece cazarea era deja achitată prin booking. Angajata de la ghișeul CFR ne-a sugerat să încercăm și la companiile feroviare private, acestea având case de bilete în cealaltă parte a gării. Am fugit să căutăm casele de bilete dar la toate erau deja vândute, cu excepția unei singure companii a cărei case de bilete deschidea la ora 13:00. Am intrat pe site-ul acestora și am aflat că mai erau doar câteva bilete disponibile și nu se mai puteau rezerva online. Speranța noastră era mare deoarece eram primii la ghișeu. Am reușit să cumpărăm 2 bilete din ultimele 8 disponibile și am avut noroc că erau și unul lângă celălalt. Acum mai aveam o oră și jumătate de pierdut până urcam în tren și plecam spre Bușteni. Am avut timp să savurăm niște "junk food" din Gara de Nord și să mai cumpărăm ceva pentru drum. Când a intrat trenul în gară am rămas uimiți cu ce tip de tren mergem spre munte. Nu era chiar același tip de tren cu care călătoream în urmă cu 13 ani. Trenul era deținut de Astra Trans Carpatic. Când am urcat în el am rămas chiar mai surprinși, interiorul foarte confortabil, foarte curat, spațios și cu baie foarte mare, curată, adaptată pentru persoanele cu handicap și chiar cu loc de schimbat bebelușul. După ce a pornit, viteza trenului nu se simțea, aveai un sentiment de siguranță care îți permitea să te relaxezi și chiar să adormi liniștit. Singurul defect pe care l-am putut observa la acest tren a fost nefuncționarea prizelor de alimentare 220v.

În gara din Câmpina am observat ceva ciudat, oamenii de pe peron discutau cu "nașul" și aratau cu degetul sub tren. Ne-am gândit că sunt ceva probleme la șine dar ne-am liniștit când am văzut că trenul a pornit de pe loc. Văzând aglomerația de mașini începută cu mult înainte de Comarnic, am fost fericiți că am ales trenul în locul mașinii. Fericirea însă nu a ținut foarte mult, ajunși la Gara Sinaia am fost anunțați că trebuie să coborâm din tren. Trenul lovise o vacă înainte de a ajunge la Câmpina. Atunci ne-am dat seama ce se întâmplase când oamenii arătau spre șine. Ei de fapt arătau spre rezervorul de motorină care se scurgea.

Acum, după cum vă imaginați, a trebuit să ne continuăm drumul pe DN1 :D. Am pus pe Waze și am văzut că făceam cu mașina cât am fi mers pe jos. Am decis să luăm maxi taxi deoarece aproape se întuneca afară. După o oră și jumătate am ajuns la hotel. Aveam o oarecare teamă când am rezervat camera la acest hotel. În acea perioadă, cam toate hotelurile erau sold out, la acesta mai erau camere libere dar aveau anumite recenzii recente în care spuneau că nu au avut căldură pe timpul serii. La noi a fost complet opus, caloriferul frigea și nu avea robinet de reglat căldura. Într-una din seri chiar am dormit cu geamul deschis. Micul dejun era proaspăt și gustos.

Neavând mașina cu noi, aveam tot timpul o senzație de libertate și mereu eram dornici să facem drumeții cat mai lungi și să ne încălzim cu vin sau țuică fiartă. Am vizitat Valea Cerbului și am luat masa la Gura Diham, am fost la Castelul Cantacuzino iar în ultima zi am fost la Mănăstirea Caraiman.

La întoarcere am așteptat liniștiți trenul deoarece aveam bilete cu locuri deja cumpărate. Din păcate este diferență de la cer la pământ între CFR și companiile feroviare private (Astra Trans Carpatic în cazul nostru). Este adevărat că au schimbat canapelele maro de piele (cele pe care mi le amintesc de acum 13 ani) dar toaleta și trenul sunt aceleași. Chiar am fost șocat când am văzut persoane care se certau pe același loc, dar nu era vina lor, CFR-ul a emis mai multe bilete pentru același loc. Era destul de greu să circuli prin vagoane, oamenii iși țineau bagajele voluminoase pe culoarul de trecere, spațiul alocat fiecărei persoane era destul de mic, precum și cel pentru bagaje. 

CONCLUZIE: Ne-a făcut plăcere să experimentăm din nou călătoria cu trenul după 13 ani, cu siguranță o vom face din nou dar nu cu trenurile CFR. Cel mai probabil, o vom face vara asta, dar cu un tren cu spațiu special pentru biciclete.